Mateiu Ion Caragiale (n. 25 martie 1885, București – d. 17 ianuarie 1936, București) poet, scriitor, istoric al heraldicii. A fost primul fiu al dramaturgului român, Ion Luca Caragiale.

Mateiu Ion Caragiale părea sortit unei vieți în umbra celebrului său tată, Ion Luca Caragiale. Totuși, și-a croit cu migală un drum propriu, străbătut de pasiuni excentrice, o erudiție rafinată și o neobosită căutare a nobleței, nu doar în sânge, ci și în stil.

Încă din adolescență, a fost fascinat de heraldică și genealogie, visându-se descendent al unor vechi familii aristocrate. Această obsesie a originii se va topi într-o scriitură distinsă, învăluită într-o melancolie fastuoasă, ce va marca profund literatura română interbelică.

După o încercare nereușită de a studia Dreptul la Berlin, revine în țară și publică în 1921 povestirea Remember, în Viața Românească. Capodopera sa, romanul Craii de Curtea-Veche, începe să prindă contur din 1916 și este încheiat în 1928, fiind publicat în anul următor la Cartea Românească. Tot în 1929, este distins cu premiul Societății Scriitorilor Români.

În același an, consemnează în agendă începuturile a două noi scrieri: Sub pecetea tainei și Soborul ţaţelor. Deși neterminate, fragmentele din primul roman au fost publicate în timpul vieții, iar poemele sale – adunate postum în volumul Pajere, care dezvăluie o lirică sobră, în ton cu întreaga sa operă.

Textele heraldice și notele istorice, scrise mai mult pentru sine decât pentru public, rămân încă o comoară nevalorificată.

Mateiu Ion Caragiale a trăit și a scris cu o rigoare nobilă, lăsând în urma lui o operă modestă ca volum, dar densă și enigmatică, asemenea unui sigiliu de epocă veche gravat cu rafinament și mister.