Vera Malev, 100 de ani de la naștere

Scriitoarea Vera Malev s-a născut la 5 octombrie 1926 în familia Ecaterinei și Leon Malev care își aveau casa în suburbia Valea Dicescu a  municipiului Chișinău. Elevă la liceul Regina Maria din Chișinău (1939-1940, 1941-1944). În 1949 devine membră a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Își face studiile la Școala superioară de literatură a Institutului de Literatură Maxim Gorki ( Moscova, 1961). Redactor-șef la Ministerul Culturii (1961-1964), șef de secție la revista Nistru (1964-1966). Din 1966 a fost secretar responsabil al Comitetului Republican pentru Premiile de Stat ale RSSM în domeniul literaturii, artei şi arhitecturii. Publică din 1947.

Debutează editorial cu povestirea Meleag nesupus (1956). Au urmat cărţile de proză Cântecul îşi face cale (1961), Cumpăna (1970), Tăcere şi strigăt (1972), Zile de arşiţă (1972), Vârsta de argint (1979). În principal autoarea dezbate probleme ale vieţii de la sat de pe poziţiile realismului socialist.

Unul dintre cele mai valoroase romane ale prozatoarei este Recviem pentru Maria (Ch., 1986, 1990, 2004) – o „reconstituire documentară emoționantă a vieții dramatice a celebrei cântărețe basarabene Maria Cebotari (Ciubotaru)” (Mihai Cimpoi). A semnat şi volume de povestiri pentru copii şi adolescenţi: Prietenii mei (1956), Revedere (1964), Flori de dumitriţe (1967), culegerea de publicistică Paşii vremii (1975).

Maestru Emerit în Artă al Republicii Moldova (1982). Ordinul Insigna de onoare.

Se stinge din viață la 28 ianuarie 1995, la Chișinău. Este înmormântată la Cimitirul Central de pe strada Armeană.

Printr-o hotărâre a Guvernului Republicii Moldova i se decernează (post-mortem) Premiul Naţional al Republicii Moldova pentru romanul Recviem pentru Maria (1996).

Referințe critice

Vera Malev e prietena credincioasă a eroilor săi, eroilor îndrăgiți de ea. Un talent generos îi scoate din anonimat, ridicându-le în lumină farmecul și valoarea de viață. Îi zugrăvește cum le-ar face o dreptate meritată, cum i-ar răsplăti pentru frumusețea omenească risipită în munci, în drame și în tăceri. Pare că încrederea lor față de scriitoare are ceva de frăție, de freamăt al destinului comun. Această încredere trece prin caracterul eroinelor sale: Sanda Brai, Nica, Zamfira și dramaticul talent al pământului nostru – Maria Cebotari. (Andrei Lupan)

Spre deosebire de alți prozatori moldoveni, care vin din lumea satului, Vera Malev se ridică din mediul urban cu forfota și mozaicul caracteristic. Scriitoarea va generaliza și tipiza multele impresii urbane pe care le-a cules în timpul copilăriei, adolescenței și tinereții. În creația ei se va resimte adânc pecetea acestui mediu. Dar ambianța Verei Malev nu se reduce numai la aspectele orășenești, întâlnim în creația ei și minunate tablouri de inspirație rustică, acțiunea multor lucrări semnate de ea se petrece atât la oraș, cât și la sat. Astfel, am putea spune că proza Verei Malev constituie o fericită simbioză a celor două medii, uneori atât de violent și de nefiresc contrapuse de creatori și critici. (Vasile Badiu)

Recviem pentru Maria e romanul unei lupte titanice, încrâncenate, dramatice pentru afirmare a unui talent excepțional, a unei cântărețe de geniu în condițiile sociale și istorice vitrege dintre cele două războaie mondiale. (Andrei Țurcanu)

Recviemul nu e doar un roman despre Maria și strălucita ei artă, ci și despre vremea aceea, despre frământările lumii de aproape și de departe, despre un straniu și pitoresc mozaic multinațional într-un colț de baștină numit Chișinău, și încă despre multe altele. Din acest punct de vedere romanul are o valoare de ,,likbez’’ dar și de enciclopedie, e un efort sui generis, unde noțiunile noi, pe care le însușim, sunt de la cele elementare până la complicate considerente referitoare la muzică și artă interpretativă, la poezie și psihologia procesului de creație… (Gheorghe Malarciuc)

Cărți  de Vera Malev în Colecțiile Muzeului Național al Literaturii Române

Meleag nesupus, Ch., 1956;  Zi de vară până-n seară, Ch., 1962; Prietenii mei, Ch., 1959; Revedere, Ch., 1964; Flori de dumitriţe, Ch., 1967; Cumpăna, Ch., 1970, 1976; Tăcere şi strigăt, Ch., 1972; Zile de arşiţă, Ch., 1972; Paşii vremii, Ch., 1975; Cântecul îşi face cale, Ch., 1976; Vârsta de argint, Ch., 1979; Scrieri alese, 2 vol., Ch., 1984; Recviem pentru Maria, Ch., 1986, 1990, 2004; Noi, cei vii…, Ch., 2006.